În sâmbăta pelerinajului din anul 1940, după o rupere de nori, care a durat mai mult de o jumătate de oră, satul Dumitreni, a fost spălat, în mare parte, de potop. Pál Gyula, preotul de atunci, văzând marea sărăcie ce a urmat după potop, l-a invitat pe Kovács Károly din Ungaria, care i-a învăţat pe oamenii din sat să prelucreze pănuşa, asigurându-le astfel o bucată de pâine oamenilor.
Pe atunci toţi oamenii din sat erau obligaţi să meragă la căminul cultural din sat şi să ia parte la instruirea de acolo. Oamenii şi-au luat cu ei sucitorul, în vârful căruia au bătut un cui. Din acel cui a pornit arta răsucirii.
Când au învăţat să răsucească uniform, au început să prelucreze coşuri pentru cumpărături, pentru pâine, suportuti pentru oale, pe care le vindeau în pieţele din apropiere, la Târgu Mureş şi Sighişoara. Meşteşugul i-a plăcut foarte mult prietenei de la Chendu, care şi l-a însuşit de asemenea şi i-a învăţat şi pe cei din Chendu să răsucească pănuşa şi să prelucreze din ea coşuri de cumpărături.
Astăzi sunt cunoscute coşurile de cumpărături de la Chendu, dar foarte puţini ştiu că îşi au originea dintr-un mic sat pitoresc de peste drum.
Filme
